Academia Română a fost gândită și ca o instituție cu preocupări enciclopedice, îmbrățișând toate domeniile literelor, științelor și artelor. Ca urmare, a fost împărțită încă de la început în trei secțiuni: Literară, Istorică și Științifică, primele două secțiuni înființate chiar în 1867, după adoptarea celui dintâi Statut al Societății Academice Române, iar cea de-a treia în 1872, odată cu alegerea unor membri din domeniile științelor naturii. Această structură s-a menținut neschimbată până în 1948. Noi secții au fost create ulterior, potrivit cu diversificarea științelor, numărul lor sporind de la șase în 1948, la opt în 1955, apoi la 12 în 1965 și 14, câte sunt din 1990 până în prezent. Creșterea, după 1948, a numărului de institute de cercetare subordonate Academiei Române, dar mai cu seamă a răspândirii lor în întreaga țară au determinat înființarea unor filiale ale Academiei Române la Iași și Cluj, cărora li s-au alăturat, din 1955, Baze de cercetări științifice la Târgu Mureș și Timișoara, aceasta din urmă transformată ulterior în Filială a Academiei Române.

În subordinea Academiei Române funcționează două instituții de mare însemnătate și prestigiu: Biblioteca și Editura Academiei Române. În anul 1867 s-au pus bazele Bibliotecii Academiei Române, ale căror fonduri au sporit mereu prin donații, achiziții și schimburi cu instituții similare din țară și din străinătate, ea având încă de la început misiunea de a aduna și conserva în colecțiile sale fondul național de manuscrise și tipărituri, ilustrând istoria și cultura românească, precum și istoria și civilizația universală. Colecțiile acestei biblioteci naționale - cea mai de seamă din România, atât prin numărul, cât și prin valoarea patrimoniului său - au o structură enciclopedică, începând cu cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie și cult care au circulat în interiorul spațiului românesc, până la ultimele publicații de orice tip. În vederea unei mai bune conservări a celor circa 11 milioane de documente aparținând patrimoniului spiritual național și universal existente în depozitele Bibliotecii, în 2001 a fost inaugurat un nou edificiu de 16 000 m2, realizat la cele mai înalte cerințe de păstrare a cărților, manuscriselor, hărților, stampelor, monedelor etc. existente în colecțiile sale. Din anul 1948, funcționează Editura Academiei Române, cu rolul de a publica lucrările membrilor Academiei Române, cele realizate în cadrul institutelor, precum și revistele institutelor Academiei Române (în număr de 94, din care 43 apărute în limbi străine), ca și unele publicații specifice: „Analele Academiei Române”, apărute neîntrerupt din anul 1869 până în prezent, și „Memoriile” celor trei secții, literară, istorică și științifică, secții cărora, din anul 1986 li s-au alăturat și „Memoriile Comisiei de folclor a Academiei Române”, iar din anul 1990 -„Anuarul Academiei Române”; activitatea Academiei Române mai este reflectată și în paginile unei alte publicații, înființată tot în anul 1990 - „Academica”. De asemenea, în subordinea Academiei Române se află și Casa Oamenilor de Știință, inaugurată în anul 1951, al cărei rol este atât asigurarea condițiilor tehnico-materiale și administrativ-gospodărești necesare desfășurării în bune condiții a programelor științifice inițiate de Academie, cât și administrarea și întreținerea caselor de odihnă și de creație, caselor memoriale, rezervațiilor naturale etc.

Până în anul 1948, Academia Română a putut funcționa datorită donațiilor primite din partea unor particulari, subvențiile statului fiind reduse și nepermanente. De-a lungul anilor, Academia Română a primit însemnate sume de bani, terenuri, acțiuni în diverse bănci din țară sau din străinătate, opere de artă, monede, manuscrise, documente, cărți, periodice, hărți etc., ele demonstrând respectul de care se bucura instituția academică în toate mediile sociale, dar și încrederea că donațiile făcute vor fi folosite întocmai scopului pentru care erau destinate. Ca urmare, prin grija și sub patronajul Academiei Române s-au deschis școli, spitale, fundații cu scop cultural etc., au fost trimiși tineri la studii în străinătate. Cele mai multe sume erau însă destinate de donatori instituirii de premii care să le poarte numele și care să se acorde celor mai valoroase lucrări în diferite domenii ale științelor, literelor și artelor ori traducerilor din operele clasicilor Antichității. După anul 1948, Academia Română a pierdut, în urma naționalizării, toate proprietățile deținute până atunci și care constituiau principala ei sursă de venituri, ea devenind instituție subvenționată numai de la bugetul de stat. După anul 1990, prin eforturi stăruitoare, Academia Română a început să-și recupereze o parte din bunuri și a continuat să primească diferite donații și sponsorizări, acestea din urmă susținând, între altele, material premiile cu care Academia Română recompensează anual cele mai valoroase lucrări în diferite domenii ale literelor, științelor și artelor, ridicarea noului local al Bibliotecii Academiei Române etc.
 

   
copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006