Nr. 3; martie, Anul XXIII; nr. 269

Actualul număr al revistei se deschide generos cu articolul dedicat savantului George Emil Palade, laureat al premiului Nobel, membru de onoare al Academiei Române, „un spirit al profunzimilor”, cum numeşte acad. Maya Simionescu. „Profesorul Palade face parte din categoria marilor personalităţi pe care, dacă ai privilegiul să-i întâlneşti, să-i cunoşti, să te cunoască, nu te mai desparţi niciodată. Ei devin parte din viaţa ta şi a urmaşilor tăi, cărora le spui poveşti despre aceştia. Ei devin o legendă. Pentru noi, George Palade este o legendă”. În continuare, este derulat filmul acestei legende începând cu „Devenirea marelui om de ştiinţă”, „La Universitatea Rockefeller - New York”; „Idei aparent simple, dar esenţiale”; „Descoperiri fundamentale în biologia celulară”, „Un om cu dar şi har”; O moştenire imensă”; „Cine este George Emil Palade” şi „Addendum”. Toate duc firesc spre situaţia de astăzi din cercetarea ştiinţifică românească şi întrebarea fireşte retorică: „Există o pierdere mai mare pentru o ţară, decât să-şi risipească sau să-şi exporte «forţa de creaţie şi inteligenţa?» Şi totuşi, să sperăm că nu e prea târziu să „avem înţelepciunea de a proteja talentul şi vom preţui cum se cuvine pe cei care, din varii sentimente, aleg şi muncesc pe meleagurile pe care s-au născut, meleaguri în care s-au dezvoltat propriile noastre gene.” Maria Luiza Flonta, membru corespondent al Academiei Române scrie despre felul în care George Emil Palade a soluţionat o dispută din neurologie veche de 60 de ani. Tot centenarului naşterii lui George Emil Palade îi dedică acad. Laurenţiu Mircea Popescu articolul „George Emil Palade - iniţiatorul medicinii celulare”.

Secţiunea care urmează este dedicată centenarului naşterii marelui dirijor Sergiu Celibidache, pe care acad. Marius Sala îl consideră „o personalitatea puternică, un om dotat nu numai cu talent, ci şi cu o inteligenţă de excepţie”. Situându-l între „compoziţie şi dirijorat”, acad. Cornel Ţăranu scrie că „Sergiu Celibidache este un punct de referinţă în galeria marilor interpreţi, care şi-au consacrat mare parte din activitate dirijoratului, dar şi pedagogiei dirijatului, unde a avut un rol la fel de important”. În eseul „Sergiu Celibidache - mirajul perfecţiunii” Octavian Lazăr Cosma, membru corespondent al Academiei Române scrie că „traiectoria ascensională a proteicei sale activităţi demonstrează o voinţă atipică de afirmare, generată de un potenţial expansiv ce a fascinat, a cărui finalitate s-a cristalizat anevoios, proiectând reflexe luminoase astăzi greu descifrabile”. Ioana Voicu Arnăuţoiu îl „priveşte pe Sergiu Celibidache prin cortina de fier” şi scrie cum a fost urmărit de securitate, care i-a şi deschis „un dosar de studiu individual”.

La secţiunea „Sub cupola Academiei” este publicat textul conferinţei cu tema „Responsabilitatea culturii” pe care prof. Andrei Marga, preşedintele Institutului Cultural Român, a ţinut-o în Aula Academiei. După un itinerar istorico-filosofic despre rolul culturii aşa cum a fost gândit de teoreticieni mai vechi şi mai noi, prof. Andrei Marga concluzionează că „Înflorirea culturii”, expresie a libertăţii, este condiţionată de resursele financiare ca şi de „un pluralism al abordărilor, după cum e condiţionată de calificarea şi angajamentul generaţiilor” În ţara noastră ar fi necesară o preocupare mai intensă pentru „Cultivarea pluralismului”, după maxima: „Eu pot să greşesc, tu poţi să ai dreptate, dar noi, împreună, avem de găsit o soluţie”.

Lansarea volumelor „România 1945-1989. Enciclopedia regimului comunist”, volumul II şi „Instituţii de partid, de stat, obşteşti şi cooperatiste” elaborate de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, s-a constituit într-un adevărat eveniment ştiinţific. Grupajul se deschide cu însemnările academicianului Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române, sunt publicate articolele semnate de acad. Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române - Enciclopedia comunismului - oglindă a unui trecut istoric; acad. Păun Ion Otiman, secretar general al Academiei Române - 1948 - Anul marii jertfe a Academiei Române; acad. Răzvan Theodorescu - Ca istorici, nu suntem chemaţi să condamnăm, noi trebuie să judecăm şi să transmitem; Radu Ciuceanu, director al INST - Împlinirea unei datorii; dr. Octavian Roske - Un proiect editorial realizat: Enciclopedia regimului comunist. Două volume care, adăugându-se celor dinainte dau o imaginea exactă, bazată pe documente, pentru ceea cea înseamnă mai bine de patru decenii de istorie din a cărei umbră nu am ieşit definitiv. Cunoaşterea acestui trecut este necesară şi importantă, cum scrie acad. Ionel Haiduc, „pentru generaţiile tinere, mai ales pentru cele născute după 1989, să afle să cunoască şi să înţeleagă ce s-a întâmplat în aproape jumătate de secol de dictatură comunistă, pentru ca în viitor nici un fel de dictatură să nu mai poată fi repetată în această ţară”.

În următoarele pagini, acad. Alexandru Zub scrie despre acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga, cu prilejul colocviilor care se organizează la Mănăstirea Putna.

La trecerea a 125 de ani de la naşterea acad. Silviu Dragomir (1888 - 1962), acad. Ioan-Aurel Pop şi prof. univ. Silviu Şipoş prezintă pe larg „puternică personalitate a vieţii politice româneşti din veacul trecut”, universitar clujean, teolog, istoric, om politic, istoric şi istoric al Bisericii. Dar, „din păcate, cum se întâmplă adesea, răsplata omenească pentru toată strădania lui onestă a fost îndepărtarea din Academie şi apoi închisoarea”. Deţinut la Caransebeş şi Sighet între anii 1948-1955, Silviu Dragomir „a rămas drept, curat şi senin până la capăt, iertând erorile omeneşti şi încrezându-se în judecata divină”. A-i cinsti memoria, este o adevărată datorie testamentară faţă de cel ce spunea adesea: să facem mai bine decât înaintaşii, dar urmând exemplul lor, în vederea construirii demne a lumii ce va să vină. Silviu Dragomir a fost, cum apreciază Nicolae Edroiu, un istoric de neuitat, „contribuţiile sale ştiinţifice fiind un bun câştigat al istoriografiei, la care recurgea mereu”.

În urmă cu 1700, în februarie 313, împăratul Constantin dădea celebrul Edict de la Milano, un „act care a schimbat lumea”, „certificatul de naştere” al creştinismului, cum subliniază Mircea Duţu în articolul dedicat acestui eveniment de o valoare crucială în istoria Europei.

Revista se încheie cu pagini din jurnalul de călătorie în China a lui Victor Spinei, membru corespondent al Academiei Române.

Ultimele pagini ale revistei sunt consacrate ca de obicei Cronici vieţii academice şi recentelor apariţii la Editura Academiei Române.