În noua sa carte, acad. Gh. Vlăduţescu provoacă cititorul afirmând că Grecia filosofică nu este pur şi simplu istorie, că prezenţa ei poate fi reperată în toate problemele filosofiei, chiar dacă nu este uşor de recunoscut.

Din această perspectivă, revenirea la fundamentele greceşti nu este, nici pe departe, o reîntoarcere în timp, pentru că „ceea ce este mai înainte în ordinea istoriei,  s-ar putea spune după Hegel, este în urmarea faptului că este anterioară în aceea a sistemului”.

Cum anume , după Hegel, „cele ulterioare le conţin în sine ca suprimate pe cele anterioare”, este demonstrat de-a lungul a zece capitole - „Paradoxal şi aporetic”, „Fiinţă şi nefiinţă”, „Principiu şi cauză”, „Act şi putinţă”, „Necesitate şi hazard”, „Universal şi individual”, „Eternitate şi timp”, „Absolut şi relativ”, „Fiinţă şi mişcare”, „Corpul şi sufletul”.

Simpla enumerare a titlurilor este relevantă pentru concepţia avansată: „Metafizica grecilor nu este întemeietoare întrucât, temporal, premerge. Cam ca geometria euclidiană sau, asemenea acesteia, ea întemeiază, întrucât identifică «elementele». Reîntoarcerea la acestea nu este istorică şi, deci, faptul că este «primul cerc» nu are nicio legătură esenţială cu vechimea. Mai înainte în ordinea istoriei este, numai dacă e, în primul rând, sistematic”.