Home

Contact us

Agenda

Aula Academiei Române a gazduit în ziua de 8 august 2001 adunarea solemna consacrata împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, manifestare organizata de Academia Româna si Ministerul Culturii si Cultelor.

Acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Române, în alocutiunea de deschidere a subliniat ca Mihai Viteazul, cel mai viteaz dintre români, cum l-a numit Nicolae Iorga, cel dintâi care a unit  într-un stat independent pe români separati atunci de vitregiile istoriei si desi visul lui nu a durat mult este important ca visul a putut sa fie îndeplinit si a dat românilor speranta ca el poate fi, cândva din nou îndeplinit, ceea ce s-a si întâmplat în 1918. Istoria nu avea sa fie însa asa cum au visat.

Prezenta presedintelui României, Ion Iliescu, a Majestatii Sale Regele Mihai, a Prea Fericitului Parinte Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Monseniorului Ion Robu, arhiepiscopul Bisericii Romano - Catolice, a unor înalti demnitari de stat, a unor ambasadori acreditati la Bucuresti, alaturi de membrii Academiei Române este un semn de reconciliere nationala, de regasire a ceea ce asteptam de mult, întoarcerea la normalitate sub semnul democratiei si al valorilor morale si spirituale.Academia Româna este un loc potrivit, pentru ca, înca de la începuturile ei, din 1866, a adunat intelectualii de seama din toate provinciile românesti. Personalitatea lui Mihai Viteazul care a devenit un mit al unui om curajos, mare la trup, ager la minte, bun crestin, fin diplomat, iubitor de tara, a intrat în imaginarul românesc si ramâne acolo ca un voievod mare si drept, un diplomat , strateg de mare clasa, cu frica de Dumnezeu, în stare a se jertfi pentru a apara tara si credinta crestina. Astazi trebuie sa întelegem bine ce a fost si sa ne croim un drum bun în istorie, respectându-ne valorile, traditiile, respectând, bineînteles si pe altii. La 400 de ani, Mihai Voievod Viteazul ramâne un personaj fabulos într-o istorie sângeroasa, un simbol moral, un mit în care un popor cuminte asezat si destoinic îsi regaseste partea lui curajoasa si eroica; un vis de buna întelegere, unitate si forta în cadrul aceleiasi limbi si aceleiasi credinte.

Facând o scurta istorie a domniei lui Mihai Viteazul, Ion Iliescu, presedintele României, a afirmat ca stradaniile, lupta si înfaptuirile sale ramân si astazi, pentru toti românii, nu doar un moment înaltator al istoriei nationale, dar si o pilda de daruire si abnegatie în slujba intereselor tarii. Cinstirea lui ramâne atât o datorie a generatiilor prezente si viitoare, cât si un îndemn de a fi la înaltimea înaintasilor nostri  în apararea intereselor noastre nationale, în unirea eforturilor pentru redresarea si propasirea tarii, pentru apararea unitatii si integritatii sale – împotriva tuturor celor care vor sa le submineze -, pentru integrarea sa în rândul statelor avansate ale continentului, pentru o viata mai buna, demna si sigura tuturor cetatenilor României.

Din discursul  Majestatii Sale Regele Mihai I retinem ca astazi noi avem de facut fata tot atâtor probleme câte au avut si predecesorii nostri de-a lungul ultimilor patru secole. Dar noi avem în fata si o sansa uriasa: nu numai de a mentine unitatea noastra, ci si de a construi un viitor ca membru ca membru al familiei europene a natiunilor. Dupa parerea mea, acest obiectiv este neîndoielnic si ar trebui sa ne preocupe pe toti, indiferent de afiliatia politica. Mihai Viteazul a vrut sa creeze o tara unita, stabila, prospera si sigura. Noi trebuie sa completam munca pe care el a început-o multi în urma. 

Acad. Razvan Theodorescu, ministrul Culturii si Cultelor, a facut o caracterizare a Civilizatiei românesti la 1600 , ca marcând iesirea din lumea medievala si intrarea într-o realitate pragmatica, moderna si, îndepartat prenationala, care si-a luat mereu pe Mihai Viteazul drept model si precursor…poarta a timpului modern în care s-a  faurit, cu luminile si cu umbrele sale din timpul Turcocratiei si al altor dominatii, fizionomia nationala a românului. 

Acad. Stefan Stefanescu a prezentat comunicarea Mihai Viteazul si strategia puterii în relatiile internationale la sfârsitul secolului al XVI-lea, o fresca a unui timp caracterizat de o mare complexitate, rezultat al constituirii si dezvoltarii unui sistem politic european, cu relatii de permanenta interdependenta. În acest context, Mihai Viteazul, care si-a declarat deschis atasamentul fata de crestinatate, asumându-si responsabilitatea de domnitor a înscris un moment de referinta în constructia statului national român. 

Pentru Nicolae Edroiu, membru corespondent al Academiei Române, Mihai Viteazul a depasit, prin actiunea sa de acum patru veacuri, tot ce înfaptuise pâna atunci la dimensiunea spatiul si societatii române de vreun om politic ridicat din cuprinsul acestora…Prin actiunea sa în Transilvania se contura posibilitatea ca tara sa devina si politic româneasca, si fapta sa e primul act demonstrativ al unei asemenea posibilitati, care si ramâne model pentru actiunea româneasca urmatoare…Actul savârsit de Mihai Viteazul la 1600 era unul politic si nu numai: utilizase calea militara pentru înfaptuirea lui, dar acesta era numai un mijloc, nu scopul actiunii; a încercat atenuarea conflictelor sociale din Principat si usurarea situatiei taranilor si preotilor români, precum si a orasenimii. A definitivat institutia mitropoliei pentru românii ortodocsi, majoritari în Transilvania, pe care a administrat-o aproape un an si în traditie româneasca, stârnind nemultumirea aristocratiei, a nobilimii maghiare, care l-au acuzat pentru aceasta constructie politica asezata pe directie evolutiva româneasca… Cu el începe un alt curs al istoriei nationale, al evolutiei societatii românesti, pe care el a îndreptat-o spre modernitate, fixându-i cadrul politic – national ce avea sa fie edificat în epoca moderna a istoriei noastre. 

Mihai Cimpoi, membru de onoare al Academiei Române, a vorbit despre Umbra lui Mihai Viteazul în Basarabia, prezentând  marturii inedite despre marele unificator de tara, al carui eroism îndeamna la un examen etic care ne valorifica demnitatea, identitatea. Umbra lui Mihai Viteazul în Basarabia e, daca reactualizam semnificatia budista a notiunii, o realitate – realitatea constiintei românesti de pretutindeni. 

Comunicarea sustinuta de acad. Dan Berindei, presedintele Sectiei de Stiinte istorice si arheologie, s-a înscris ca o concluzie a lucrarilor cu tema Voievodul  - simbol al independentei si unitatii românilor, în care Mihai Viteazul  a fost prezentat ca un simbol al românilor, care astfel ramâne înscris în constiinta de sine a natiunii noastre. Mihai este, mai departe, viu printre noi, ca un model si un simbol, îndemnând pe români la pastrarea mostenirii, la dainuire si vitejie, aparatori ai independentei si mai ales îndemnator la unitate; la acea a hotarelor natiunii dar si la acea spirituala, fiilor ei.                   

Acad. Eugen Simion a citit mesajul trimis de Pierre Messmer, fost prim-minstru al Frantei, cancelar al Institutului Frantei, în care îsi exprima regretul de a nu putea participa la aceasta manifestare consacrata lui Mihai Viteazul primul voievod care a unit într-un stat unic provinciile  românesti. El a devenit un simbol al unitatii si independentei nationale si în acelasi timp un mare aparator al crestinatatii europene. Profit de acest prilej pentru a  felicita pe toti membrii comunitatii noastre pentru ca a reunit în jurul Academiei Române mari personalitati ale României de astazi. 

În încheiere, acad. Eugen Simion a afirmat ca, pentru Academia Româna este o zi deosebita a regasirii, sub un anume sens, sub semnul lui Mihai Viteazul, cel care a unit tarile românesti; o zi în care ne-am amintit de un mit. O parte dintre contemporanii nostri cred ca miturile ne apasa, nu împiedica sa intr-un în Europa…M-am gândit ades ca o tara care îsi pierde miturile, mai ales o tara cum este România, este si mai expusa sa-si piarda demnitatea, sa-si piarda, în fond, felul sau de a fi…Miturile nu ne ajuta sa fim mai bogati, sa scapam de saracie, dar miturile ne ajuta sa respiram si sa ne simtim bine noi în de noi, sa ne împacam noi între noi si sa avem sentimentul ca România este o natiune care are dreptul la valorile ei, la istoria ei, sa faca o cultura de performanta. O zi a normalitatii si a regasirii. 

Au participat acad. Maya Simionescu, acad. Viorel Barbu, acad. Virgil Cândea, acad. Florin Gh. Filip, vicepresedinti ai Academiei Române, acad. Andrei Tugulea, secretar general al Academiei României, membri ai Academiei Române, membri ai corpului diplomatic, personalitati ale vietii politice, ziaristi.

Dupa adunarea solemna, Victor Craciun, presedintele Ligii culturale pentru unitatea Românilor de pretutindeni, a înmânat o medalie Mihai Viteazul academicianului Eugen Simion, Dl-ui Ion Iliescu, M.S. Regelui Mihai I si P.F: Teoctist, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.