25.12.2009

Academia Română anunță cu întristare că în ziua de 25 decembrie s-a stins din viață a chimistul Ioan Silaghi Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române.

Născut la 1 iunie 1950, Ioan Silaghi Dumitrescu a absolvit liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare în anul 1969 și, în 1973, a luat licența în chimie la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca.

În anul 1981, Ioan Silaghi Dumitrescu și-a luat doctoratul în chimie cu teza „Utilizarea calculatorului Felix C 256 în determinarea parametrilor structurali în compuși fosfororganici”, sub coordonarea acad. Ionel Haiduc. A făcut stagii de cercetare la Heidelberg (Germania) și Nottingen (Anglia). Din 1995 a fost profesor și șef al Catedrei de chimie anorganică la Facultatea de Chimie și Inginerie Chimică a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj Napoca.

În cercetările sale a abordat domenii cum sunt: chimia computațională, modelare moleculară, sinteza și caracterizarea structurală a compușilor coordinativi și organometalici, structura electronică a combinațiilor anorganice și organometalice, spectroscopie moleculară ș.a. Este autor a numeroase studii publicate în reviste de specialitate și al volumelor „Mecanica moleculară” și „Cercetări de structură și topologie moleculară”. În anul 1989 a fost distins cu premiul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române.

Membru al mai multor societăți științifice din țară și de peste hotare, Ioan Silaghi Dumitrescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 2006.

18.12.2009

 

În ziua de 18 decembrie 2009 s-a stins din viață chimistul francez de origine română Henry V. Kehiaian, membru de onoare al Academiei Române.

Născut în anul 1929, Henry V. Kehiaian a urmat cursurile Facultății de Chimie a Universității din București și, în 1953, și-a luat licența în chimie, specialitatea chimie fizică. Și-a început cariera universitară ca asistent la Facultatea de Chimie din București (1952-1956) și apoi a fost cercetător la Centru de Cercetări Chimice al Academiei Române. În 1960 a părăsit România și a fost, până în 1970, cercetător la Institutul de Chimie Fizică al Academiei Poloneze de Științe din Varșovia, Laboratorul de Termodinamica Amestecurilor de Neelectroliți, timp în care și-a luat și doctoratul. Din 1970 s-a stabilit în Franța, unde a fost, rând pe rând, cercetător asociat la Centrul Național de Cercetări Științifice din Paris, cercetător la Centrul de Termodinamică și Microcalorimetrie din Marsilia și la Institutul de Dinamica Sistemelor de la Universitatea din Paris. Din 1984, Henry V. Kehiaian a fost director științific la Centrul Național de Cercetări Științifice din Paris, responsabil al grupei de termodinamica sistemelor organice. Încă din 1955 s-a dedicat termodinamicii chimice și a fost secretar și principal organizator al primului Congres internațional de termodinamică din 1969.

Henry V. Kehiaian s-a impus pe plan internațional ca inițiator al unui sistem computerizat de stocare și regăsire a datelor termodinamice ale amestecurilor organice. Între realizările sale, mai amintim și instalația ebuliometrică de mare sensibilitate. Activitatea sa științifică a fost valorizată în peste 150 de lucrări științifice, publicate, ca autor sau în colaborare, în reviste de prestigiu din țară și străinătate.

În anul 1993, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
 

30.05.2009

 

În ziua de 30 mai s-a stins din viață chimistul Ephraim Katzir-Katchalski, membru de onoare al Academiei Române.

Născut în anul 1916 la Kiev, Ephraim Katzir-Katchalski a urmat studiile liceale la Tel Aviv, unde familia sa emigrase în 1922, după care pe cele universitare la Facultatea Ebraică din Ierusalim, unde a audiat cursuri de botanică, zoologie și bacteriologie. Atras de studiul proteinelor și acizilor nucleici și rolul lor esențial în procesele vieții, și-a orientat cercetările spre acizii poliaminici, a polimerilor cu reactivi chimici, enzimelor imobilizate,structurile și funcțiile celulelor vii și, în 1941, și-a luat doctoratul la Facultatea Ebraică din Ierusalim. Între realizările sale s-au remarcat prepararea primei polipeptide sintetice solubilă în apă,care a configurat noi direcții de cercetare a proteinelor, sinteza acizilor poliaminici înlănțuiți, clarificarea rolului pe care îl are legătura de hidrogen și de legăturile hidrofobe în stabilirea conformației proteinelor. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în numeroase studii apărute în prestigioase publicații de specialitate.

De-a lungul anilor, Ephraim Katzir-Katchalski a șef al Departamentului Științific al Ministerului Apărării din Israel, profesor la Institutul „Weizmann” și la Universitatea din Tel Aviv. Între 1973-1979 a fost președintele Israel. Ca recunoaștere a valorii contribuțiilor sale științifice, Ephraim Katzir-Katchalski a fost ales membru al unor instituții și societăți academice cum sunt: Academia de Arte și Științe din New York, fiind primul om de știință izraelian primit în acest înalt for de știință american, Academia de Științe din Paris, Academia de Științe din Israel, Academia de Științe „Leopoldina” din Halle, Academia Franceză de Științe, Societatea Americană a Chimiștilor Biologi, Societatea Regală de Științe din Londra. Totodată, a fost distins cu titlul „Doctor honoris causa” al universităților din Harward, Oxford, Miami (SUA), al Universității Ebraice din Ierusalim, al Institutului „Weismann” și Comandor al Legiuni de Onoare. La acestea se adaugă și numeroase premii dintre care vom aminti: Premiul „Weismann”, Premiul Științelor Naturii (Israel) ș.a.

Ephraim Katzir-Katchalski a fost ales membru de onoare al Academiei Române în adunarea generală din 10 septembrie 1991.

12.05.2009

 

 


Academia Română anunță cu durere că, în ziua de 12 mai, s-a stins din viață zoologul și biogeograful Petre-Mihai Bănărescu, membru titular al Academiei Române.

Născut în anul 1921, acad. Petre-Mihai Bănărescu a urmat cursurile Facultății de Științe, Secția Științe naturale ale Universității „Regele Ferdinand I” din Cluj și, în 1949, și-a luat doctoratul în științele naturale cu o teză privind anatomia comparată a encefalului la peștii telosteeni iar, în 1962, a primit titlul de doctor docent.

Și-a început cariera universitară fiind, între 1943-44, preparator la Catedra de zoologie a Facultății de Științe din Cluj, aflată atunci la Timișoara, după care a fost preparator și asistent la Catedra de zoologie a Universității din Cluj și conferențiar suplinitor la Biogeografie. După un an de detenție politică, a fost fără serviciu, reușind să elaboreze șapte lucrări. Din anul 1953 a fost cercetător la Institutul de Cercetări Piscicole din București și apoi cercetător științific I la Institutul de Biologie al Academiei Române.

În activitatea sa de cercetător, acad. Petre-Mihai Bănărescu a abordat mai multe domenii dintre care amintim: sistematica și biologia peștilor dulcicoli și marini ai României, probleme generale de zoogeografie și zoogeografia animalelor de apă dulce, problemele speciei, speciației și teoria taxonomiei. A făcut numeroase călătorii de studiu în Austria, Belgia, Bosnia,Bulgaria, Cehia, Coreea, Franța, Germania, Grecia, Israel, Spania, Macedonia, Rusia, Olanda, Ucraina, Ungaria ș.a.

Din bogata sa activitate, acad. Petre-Mihai Bănărescu a descris, pentru prima oară un gen, două subgenuri, o specie și două subspecii noi de pești din România; a descris o nouă subfamilie, zece genuri, 38 de specii și 26 de subspecii de pești din China, Coreea; Vietnam, Thailanda, Myanmar, India, Pakistan, Afganistan, Israel, Turcia ș.a. Rezultatele cercetărilor sale au fost prezentate în peste 350 de lucrări științifice, scrise singur sau în colaborare, apărute în țară și peste hotare. Dintre aceste menționăm „Fauna României”, „principii și probleme de zoogeografie”, „Zoogeografie”, „Biogeografie” (în colaborare), „Principiile și metodele zoologiei sistematice”, la care se adaugă cele scrise în limba engleză și vom menționa doar cele trei volume „The Fresh Water Fishes of Europe”. Lucrările sale au fost citate în numeroase publicații de prestigiu dințări din Europa, Asia și SUA.

La Institutul de Bilogie al Academiei Române a creat, o mare colecție de pești de apă dulce din Eurasia, America de Nord, parțial Africa și, pe baza exemplarelor colectate personal, din România, Grecia, Macedonia, Bulgaria, Spania, Israel, Ucraina, Turcia și Coreea, ca și prin schimb.

Acad. Petre-Mihai Bănărescu a fost ales membru de onoare străin al Societății Ihtiologilor și Herpetologilor Americani și al Societății Europene de Ihtiologie și a fost „Doctor Honoris Causa” al Universității din Iași. După ce în anul 1966 a primit Premiul Academiei Române, a fost ales membru corespondent al Academiei Române în anul 1991 și titular în anul 2000.

21.04.2009

 

 

În ziua de 21 aprilie s-a stins din viață scriitorul de naționalitate maghiară Aladár Lászlóffy, membru corespondent al Academiei Române.

Născut în anul 1937 la Turda, Aladár Lászlóffy a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj.

În 1962 a debutat cu volumul de poezii „Glasuri în spații”, după care au urmat „Carte ilustrată despre linii”, „Alianțe”, „Bătălia următoare” și romanul „Hephaistos”. A tradus din lirica lui Eugen Jebeleanu, Aurel Rău, Ștefan Augustin Doinaș ș.a.

Activitatea sa a fost încununată cu numeroase premii dintre care amintim pe cele ale Uniunii Scriitorilor (1973,1983), premiul „Mihail Eminescu al Academiei Române (1974), „Graves”, „Ady Endre”, „Jozsef Attila”, „Kossuth”

De-a lungul anilor, Aladár Lászlóffy a fost redactor la editura ESPLA, la revista pentru copii „Napsugar”, apoi la Editura „Dacia” la a cărei înființare a contribuit. Activitatea sa publicistică a continuat la ziarul „Elöre (până în 1881), la revista „Utunk” și „Helikon”.

Aladár Lászlóffy a fost membru al Academiei de Arte din Budapesta, al Academiei Digitalizate din Budapesta și al Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2003 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

14.04.2009

 

 

În ziua de 14 aprilie s-a stins din viață scriitorul francez Maurice Druon, membru de onoare al Academiei Române.

Născut în 1918, la Paris, Maurice (Kessel) Druon Samuel-Roger-Charles a absolvit Facultatea de Drept și Școala de Științe Politice de la Sorbona. Ca elev la Școala de Cavalerie din Saumur, a participat la luptele de la Loara și la campania franceză din 1940-1942.

A acționat în cadrul Rezistenței și a trecut în Spania, Portugalia și Marea Britanie și, între 1943-1945 a fost corespondent de război pe lângă armatele franceze și aliate. În 1946 își începe cariera de scriitor cu volumul „La dernière brigade, după care urmează cele trei volume ale romanului „Les grandes familles, distinsă cu Premiul Goncourt”, ciclul „Les rois maudits”, romanul „La fin des hommes” ș.a. Bogata sa activitatea sa scriitoricească include și volumele de nuvele și eseuri. Opera sa a fost tradusă în aproape 30 de limbi și în limba română au apărut romanele „Marile familii” și „Regii blestemați”.

Maurice Druon a avut și o activitate politică, îndeplinind, în timp, funcțiile de ministru al Afacerilor Culturale, deputat de Paris, delegat parlamentar în Consiliul Europei și în Adunarea Uniunii Europei Occidentale, deputat în Adunarea Comunității Europene. Ales membru al Academiei Franceze în 1966, a îndeplinit, între 1986-1999, funcția de secretar perpetuu.

Personalitate de prestigiu a vieții intelectuale internaționale, Maurice Druon a fost ales membru al academiilor din Maroc și Atena, al Academiei de științe din Lisabona, membru corespondent al Academiei Braziliene de Științe, președinte de onoare al Asociației Franța-Italia, membru al Consiliului Literar din Monaco, al Consiliului Societății Autorilor Britanici, al Consiliului Superior al Arhivelor din Franța, al Consiliul Franco-britanic. Totodată, Maurice Druon fost distins cu Premiul „Prince Pierre de Monaco”, Premiul „Saint Simon”, cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare, cu Marea Cruce a Ordinului lui Hristos din Portugalia și cu alte ordine din Argentina, Belgia, Brazilia, Rusia, Grecia, Senegal și Tunisia. A primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Boston și al Universității din Tirana.

Maurice Druon a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1966 și, în cursul aceluiași an, cu prilejul unei vizite la Academia Română a susținut conferința cu tema „Ceea ce anticii numeau arta regală chiar atunci când trăiau în republică”.

02.04.2009

 

 

Academia Română anunță cu întristare că în ziua de 2 aprilie s-a stins din viață matematicianul Lazăr Dragoș, membru titular al Academiei Române.

Născut în anul 1930, acad. Lazăr Dragoș a urmat cursurile Facultății de Matematică din București și, în 1964, și-a susținut doctoratul cu teza „Teoria aripii subțiri în magneto-aerodinamică” și în 1972 a obținut titlul de doctor docent. A urcat treptele ierarhiei universitare ajungând profesor la Catedra de Mecanică Teoretică la Facultatea de Matematică și, apoi, titular al cursurilor de mecanica fluidelor și aerodinamică.

Paralel cu activitatea didactică, acad. Lazăr Dragoș a desfășurat și o bogată activitate științifică în domenii ca mecanica aplicată, mecanica generală a sistemelor, mecanica fluidelor, teoria elasticității și termoelasticității, aerodinamică, magnetodinamică și magneto-aerodinamică, în care a adus contribuții valoroase concretizate în numeroase monografii și studii apărute în țară și peste hotare.

Este autorul monografiilor „Magnetodinamica fluidelor”, „Magneto fluid dynamics”, “Metode matematice în aerodinamică”, “Mathematical methods in Aerodynamics” și a fost unul dintre colaboratorii “Dicționarului de matematică” și a volumului “Matematici clasice și moderne”.

În semn de recunoaștere a contribuțiilor sale științifice, acad. Lazăr Dragoș a fost ales membru al Societății Americane de Matemetică și al Societății “Gessellschaft für angewandte Mathematik und Mechanic”. În 1991 a fost ales membru corespondent și, în 1992, membru titular al Academiei Române.

11.03.2009

 

 

Academia Română anunță cu îndurerare că, în ziua de 11 martie, s-a stins din viață lingvistul și dialectologul Matilda Caragiu Marioțeanu, membru titular al Academiei Române.

Născută în 1927 în Grecia, Matilda Caragiu Marioțeanu și-a făcut studiile liceale la Silistra, Bacău și Ploiești și apoi urmat cursurile Facultății de limbă și literatură română a Universității din București.

În 1967 și-a luat doctoratul cu teza „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie structurală”. Și-a început cariera universitară din timpul studenției, în 1950, și a parcurs toate treptele ierarhiei didactice până la profesor universitar la Facultatea de litere. În toți acești ani a susținut cursuri și seminarii de istoria limbii române, gramatică istorică, dialectologie generală și română (nord și sud-dunăreană) limba română contemporană și limba română pentru străini. A fost profesor invitat la universități din Salzburg și Frankfurt am Main.

Paralel cu activitatea didactică a avut și o bogată activitate de cercetare concretizată în numeroase lucrări dintre care amintim: „Liturghier aromânesc – un manuscris anonim” , distins cu premiul Ministerului Educației pentru editarea celui mai vechi text bisericesc în limba aromână, „Fonomorfologie aromână. Studiu de dialectologie aromână”, „Compendiu de dialectologie română” pentru care a primit premiul „Timotei Cipariu al Academiei Române.

A colaborat la trei manuale destinate învățării limbii române de către străini, folosite în întreaga lume, la tratatul de „Istorie a limbii române” și „Crestomația romanică”. În 1993 a publicat în revistă și apoi într-un volum credo-ul său despre aromâni și aromână, cu versiuni în franceză și engleză „Dodecalog al aromânilor sau 12 adevăruri incontestabile, istorice și actuale, asupra aromânilor și asupra limbii lor”. În 1997 a publicat lucrarea monumentală „Dicționar aromân (macedo-vlah) DOARO. A-D. Comparativ (român literar-aromân) , contextual, normativ și modern”. La acestea se adaugă volumele de basme, povestiri aromâne în limba română destinate copiilor și două volume de versuri aromâne. În 2003, în memoria fratelui său, a publicat cartea-album „Toma Caragiu – Ipostaze”.

Prof. univ. Matilda Caragiu Marioțeanu a fost aleasă membru corespondent al Academiei Române în anul 1993 și membru titular în anul 2004.


 

02.02.2009

 

 

Academia Română anunță cu îndurerare că, în ziua de 2 februarie la Iași, s-a stins din viață prof. univ. Constantin Ciopraga, scriitor, istoric și critic literar, membru de onoare al Academiei Române.

Prof. univ. Constantin Ciopraga s-a născut în 1916 și, după absolvirea Facultății de Litere și Filozofie de la Iași, a continuat specializarea în Franța, devenind doctor în filologie în anul 1956 și doctor docent în 1968. Și-a început cariera didactică al Seminarul Teologic „Veniamin Costache” din Iași și, din 1949, a fost chemat la Universitatea din Iași, unde a parcurs toate treptele ierarhiei didactice, ajungând profesor universitar.

Între 1959-1962 a fost lector de limba română la Sorbona și la École Nationale des Langues Orientales Vivantes din Paris. Între 1964-1983 a fost șef al Catedrei de Limbă română comparată și, între 1963-1966, rector al Institutului Pedagogic din Suceava. A fost director al revistei săptămânale de cultură „Cronica” din Iași.

Este autor al numeroase lucrări, cele mai multe dintre monografiile sale fiind dedicate unor mari scriitori, dintre care amintim: „Calistrat Hogaș. Studiu monografic”, G. Topârceanu. Studiu monografic”, Mihail Sadoveanu. Sinteză critică”. La acestea se adaugă volumele „Portrete și reflecții literare”, „Literatura română în sec. XX”, „Personalitatea literaturii române”, „Fascinația tiparelor originare”, „Amfiteatrul cu poeți”, „Caietele privitorului tăcut” ș. a. A îngrijit mai multe ediții din operele lui Calistrat Hogaș, Mihai Codreanu, G. Ibrăileanu și a semnat peste 60 de studii introductive. Este autorul volumului de poeme „Ecran interior” și al romanului „Nisipul”.

Din prodigioasa sa activitate, mai amintim pe aceea de traducător și de publicist, semnând peste o mie de articole și eseuri, publicate în reviste de cultură și din străinătate.

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Asociației Internaționale a Criticilor Literari, distins cu numeroase ordine și premii și titluri, prof. univ. Constantin Ciopraga a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1993
 

31.01.2009

 

 

Academia Română anunță cu profundă durere stingerea din viață a acad. Virgiliu Niculae Constantinescu, personalitate marcantă a lumii științifice, președinte al Secției de Științe Tehnice, fost președinte al Academiei Române.

Născut în 1931, acad. Virgiliu Niculae Constantinescu a absolvit Facultatea de Mecanică în anul 1952 și, în 1956, a susținut teza de doctorat în aerodinamica și mecanica fluidelor la Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Române, devenind, în 1974, doctor docent în științe. De-a lungul anilor, a desfășurat o bogată activitate didactică, mai întâi la Academia Militară Tehnică și, din 1954, la Institutul Politehnic din București, unde a parcurs toate treptele ierarhiei universitare, ajungând profesor la disciplinele mecanica fluidelor, aerodinamică, materiale speciale și fabricația mașinilor aeriene și rachetelor, lubrificația hidrodinamică (tribologie).

Între anii 1990-1992 a fost rector al Institutului Politehnic din București și președintele Conferinței naționale a rectorilor din România. În paralel, a desfășurat o bogată și rodnică activitate științifică în domenii ale mecanicii: mecanica aplicată, mecanica fluidelor, aerodinamică, lubrificația fluidelor în care a elaborat noi teorii și procedee.

Între 1969 și 1970 a fost cercetător-vizitator la Mechanical Technology Inc. din Latham, New York iar între 1972-1974 “visiting-professor” la Rensselaer Polytechnic din Troy, New York. În 1993 a fost profesor invitat la Universitatea din Poitiers și, în 1994, la Institutul Național de Științe Aplicate din Lyon. Rezultatele laborioasei sale activități de cercetare au fost concretizate în 18 cărți, peste 200 de articole publicate în prestigioase reviste științifice din țară și din străinătate și șapte brevete de invenție.

Recunoașterea internațională a personalității acad. Virgiliu Niculae Constantinescu este atestată și de cooptarea ca membru a mai multor instituții academice dintre care menționăm: Academia Regală de Științe, Litere și Arte Frumoase din Belgia, Academia Internațională de Astronautică, Academia Europaea, Academia Mondială de Arte și Științe. Acad. Virgiliu Niculae Constantinescu a fost distins cu Ordinul „Marie de Hongrie” în grad de cavaler, Ordinul „Leopold al II-lea” în grad de Mare Cruce din Belgia, cu medalia „Gustave Trasenster” a inginerilor din Belgia, cu medalia de aur pentru tribologie (Marea Britanie). În 1995 a primit titlul de Ofițer al Legiunii de onoare din Franța.

A fost ales membru corespondent al Academie în anul 1990, titular în 1991 și a fost președinte al Academiei Române între anii 1994-1998. În 1995 și-a susținut discursul de recepție cu tema „Științele naturii în Academia Română”. Între 1997 și 2003 a fost ambasador al României în Belgia.

 

18.01.2009

 

 

Academia Română a aflat cu profundă durere că, în noaptea de 17 spre 18 ianuarie, s-a stins dramatic din viață poetul Grigore Vieru, membru corespondent al Academiei Române, personalitate emblematică a poeziei basarabene.

Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererâta, azi Republica Moldova și este absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A debutat în anul 1957 cu „Alarma”, o plachetă de versuri pentru copii, continuând cu alte 14 volume dedicate tot copiilor, dintre care amintim: „Muzicuțe”. „La fereastra cu minuni”, „Bună ziua fulgilor”, „Făt-Frumos curcubeul” , „Ceasornicul pădurii”, „Dumineca cuvintelor”, „Aproape”, „Mama”, „Să crești mare”. Alături de poezii, Grigore Vieru a elaborat manuale și abecedare în limba română – „Steluța”, Abecedar” și „Albinuța”. Din creația sa majoră reținem volumele „Numele tău”, „Fiindcă iubesc”,”Izvorul și clipa”, Cel care sunt”, „Hristos nu are nici o vină”,”Curățenirea fântânii” ș.a.

În anul 1988, la Editura Minerva, în colecția „Biblioteca pentru toți” a apărut volumul antologic „Rădăcina de foc” și la Editura „Litera” volumul „Acum și un veac”, o antologie de versuri, cântece, aforisme și confesiuni” ș.a. Tot în anul 1988, i s-a acordat diploma de onoare „Andersen”, cea mai prestigioasă distincție internațională pentru copii.

Poetul Grigore Vieru rămâne în memoria națională și ca un luptător consecvent pentru introducerea limbii române în Basarabia, pentru adoptarea tricolorului și a imnului național.

Poetul Grigore Vieru a fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 1900 și, în anul 1993, membru corespondent. Plecarea dintre noi a poetului Grigore Vieru este o grea pierdere pentru comunitatea academică iar întreaga sa operă va rămâne pentru de-a pururi înscrisă în istoria literaturii și culturii noastre ca un simbol al conștiinței naționale.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.
 

 

copyright © Academia Română 2006

copyright © Academia Română 2006