Apare la Iasi volumul alcatuit de Vasile Alecsandri, Balade. Adunate si îndreptate de ..., (1852) tradus, ulterior, în limbile franceza, engleza, germana si difuzat în Europa.

Ia fiinta Societatea Literara Româna (1866).

Societatea Academica Româna numara printre membrii fondatori personalitati cu preocupari în domeniile folcloristicii si etnografiei: Vasile Alecsandri, Iosif Hodos, Timotei Cipariu, V. Alexandrescu-Urechia, Ioan Sbiera; acestora li se alatura, ulterior: Alexandru Odobescu, Ioan Micu-Moldova, Ion Ionescu de la Brad, Bogdan Petriceiu Hasdeu, Grigore Silasi, Grigore Tocilescu, Atanasie Marian Marienescu etc.

În 1873 V. Alexandrescu-Urechia ridica problema alcatuirii unui program de cercetare de teren pentru culegerea folclorului - Proiectul de Regulament pentru Comisiuni si subcomisiuni de Cultura regionale care, alaturi de domeniile arheologiei, geografiei, istoriei trebuia sa includa si „adunarea de balade, cântece, basme, credinte populare, vorbe si «idiotisme»”, „în genere cu tot ce se refera la cultura nationala româna”.

În 1876 prof. Grigore Silasi de la Cluj aprecia ca o „societate competenta” pentru culegerea folclorului ar trebui sa fie patronata de „însasi Societatea Academica Româna”.

Forumul cultural-stiintific al românilor ia numele de Academia Româna (30 martie/11 aprilie 1879).

Bogdan Petriceicu Hasdeu elaboreaza chestionarele Obiceiele juridice ale poporului român. Programa (1878) si Programa pentru adunarea datelor privitoare la limba româna (1884-1885) în baza carora se colectionaeza un bogat material folcloric, manuscrisele, aflate în fondurile Bibliotecii Academiei Române, nefiind nici astazi valorificate integral.

Începând cu deceniul al optulea al sec. al XIX-lea, Academia Româna a primit numeroase manuscrise care contineau culegeri de folclor. Studii despre folclor sunt publicate în Analele Academiei Române.

Presedintele Academiei Române, Ion Bianu, initiaza o serie speciala de publicatii pentru etnografie si folclor cu titlul Din vieata poporului român. Primul volum, Hora din Cartal, scris de Pompiliu Pârvescu, apare în 1908. Cu sprijinul financiar al Academiei Române sunt înregistrati primii cilindri de fonograf. În aceasta serie publica Béla Bartók, în 1913, Cântece poporale românesti din comitatul Bihor (Ungaria) – chansons populaires roumaines du département Bihar (Hongrie) – culese si notate de ... . Seria îsi va continua aparitia, neîntrerupt, pâna când, la Cluj, Ion Muslea va initia o noua publicatie, „Anuarul Arhivei de Folclor”.

Profesorul si muzicologul Dumitru Georgescu Kiriac înainteaza Academiei Române, în 1910, un memoriu în care propune organizarea unor culegeri sistematice de folclor pe întreaga tara, cu ajutorul mijloacelor mecanice moderne de atunci (fonograful), fixând si repere riguroase metodologice. „De acest folclor trebuie sa profite toata lumea, /.../ Locul i-ar fi la Academie”. Cu sprijinul lui Ion Bianu, Dim.Georgescu Kiriac a primit un stipendiu de la Academia Româna pentru a achizitiona un fonograf de tip Edison si a început culegerile în anul 1912. Manuscrisele acestea se afla în Arhiva Institutului de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu”.

În sesiunea din 27 mai 1920 (cu revenire în 1924), Ovid Densusianu prezinta Academiei Române un Plan pentru reorganizarea adunarii si publicarii materialelor de folklor. Preconizeaza înfiintarea, pe lânga Academia Româna, a unei arhive folclorice, alcatuirea unui corpus, a unui atlas folcloric si a unuia etnografic, alaturi de cel lingvistic, a unor monografii regionale, folosirea chestionarelor pe întreg teritoriul României.

În 1927 ia fiinta Arhiva Fonogramica a Ministerului Cultelor si Artelor coordonata de prof. George Breazul.

În 1928 ia fiinta Arhiva de Folklore a Societatii Compozitorilor Români, coordonata de Constantin Brailoiu, membru corespondent al Academiei Române.

Colaboratorii celor doua institutii iau parte activa la cercetarile Scolii sociologice de la Bucuresti. Din echipe fac parte folcloristi cunoscuti: Harry Brauner (primul director al Institutului de Folclor), Mihai Pop (1965-1974, director al Institutului de Etnografie si Folclor), Tiberiu Brediceanu, Sabin Dragoi (1950-1964, director al Institutului de Folclor), Mihail Vulpescu, Ilarion Cocisiu, Emilia Comisel, Tiberiu Alexandru etc.

Deceniile al treilea si al patrulea ale secolului sunt decisive pentru directiile cercetarii folclorului. Dimitrie Gusti propune Academiei Române, considerata institutia cea mai indicata „sa îmbratiseze si sa se ocupe de toate formele culturii noastre”, înfiintarea Comisiunii oficiului central pentru cercetarea vietii poporului român, iar la 29 mai 1943 se aproba Regulamentul. Oficiul central pentru cercetarea vietii poporului român, aflat sub presedintia lui Constantin Radulescu-Motru, avea în componenta si o subcomisie de folclor al carui presedinte era Dimitrie Caracostea. În 8 iunie 1946 se definitiveaza Comisia de folclor, sub aceeasi presedintie, avându-i ca membrii pe Mihail Sadoveanu, Theodor Capidan, Constantin Brailoiu (aflat la Paris), Petru Caraman din Iasi, Ion Muslea din Cluj, Ion Diaconu din Focsani, Alexandru Rosetti si Ion Siadbei din Bucuresti.

Prin Decretul nr. 136 din 5/6 aprilie 1949 se înfiinteaza Institutul de Folclor, ca urmare a unirii Arhivei Fonogramice a Ministerului Cultelor si Artelor (G. Breazul) si Arhivei de Folklore a Societatii Compozitorilor Români (C. Brailoiu), sub directoratul lui Harry Brauner.

Prin trecerea Sectorului de etnografie al Institutului de Istoria Artei la Institutul de Folclor acesta din urma devine Institut de Etnografie si Folclor al Academiei (1963).

Comisia de Folclor a Academiei Române îsi reia activitatea (1982).

În 1974 (decret nr. 139 din 30 aprilie), prin unirea Institutului de Etnografie si Folclor cu Centrul de Cercetari Fonetice si Dialectale al Academiei Române si Centrul National de Îndrumare si Valorificare a Creatiei populare ia fiinta Institutul de Crcetari Etnologice si Dialectologice, în subordinea Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste

Institutul de Cercetari Etnologice si Dialectologice trece la Academia Româna (HG nr. 210 din 3 martie 1990), cele doua institute academice îsi recapata identitatea, Institutul de Etnografie si Folclor „Constantin Brailoiu” trecând sub coordonarea Sectiei de arte, arhitectura si audiovizual, pe lânga care îsi reia activitatea si Comisia de Folclor a Academiei Române.